acasa manastire media contact

Monahul se desprinde, încet, încet de toate cele ale lumii, pentru a dobândi unicul lucru după care tânjeste, de a muri omului celui vechi si vietii pe care a dus-o până atunci, pentru a trăi în noua viată, în noua realitate pe care Hristos o oferă în Biserică. Monahul tânjeste după pocăinta cea adâncă, prin practicarea ascezei, privegherii, postului, rugăciunii, prin tăierea voii si prin ascultarea continuă si neconditionată fară de staret. Prin tot ceea ce face, el se fortează pe sine ca să respingă egoismul care vrea să pună stăpânire pe el si să iubească voia Lui Dumnezeu. Monah este doar acela care ,,mereu se împotriveste firii sale”. Se împlineste, astfel, cuvântul Domnului, ,,împărătia Lui Dumnezeu se ia prin străduintă, iar cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12). În chinurile nasterii pocăintei se plăsmuieste, încet, încet, omul nou, omul cel după Dumnezeu.